Reglementări europene, internaţionale şi naţionale privind afecţiunile musculo-scheletice

Introducere

Cerinţele legale europene privind afecţiunile musculo-scheletice cuprind convenţii şi standarde internaţionale, directive europene şi standarde europene.

La nivel internaţional, Organizaţia internaţională a muncii (OIM) a emis mai multe convenţii care se referă la afecţiunile musculo-scheletice. Înainte ca astfel de convenţii să devină obligatorii din punct de vedere juridic, acestea au trebuit să fie ratificate de către un număr de state.

La nivel european, s-au publicat mai multe directive, privind în mod direct sau indirect afecţiunile musculo-scheletice. O directivă europeană necesită o legislaţie de aplicare la nivel naţional în fiecare stat membru înainte de aplicabilitatea acesteia. În general, o directivă stabileşte obiectivele convenite a fi urmate de către statele membre ale UE, însă lasă la alegerea fiecărui stat modul de atingere a obiectivelor respective. Aceste directive sunt completate de o serie de standarde standarde(EN) europene care aduc detalii şi permit aplicarea acestora.

Organizaţia internaţională de standardizare (ISO) a publicat standarde internaţionale care se referă la cerinţe ergonomice pentru posturi de lucru, metode de analiză a riscurilor şi alte aspecte privind afecţiunile musculo-scheletice.

Convenţii OIM

• C127 - Convenţia privind greutatea maximă
  Data adoptării: 28.06.1967
  Cele mai importante cerinţe:
  1. Nici un lucrător nu va transporta o sarcină care, din cauza greutăţii sale, poate pune în pericol sănătatea sau securitatea acestuia;
  2. orice lucrător însărcinat cu transportul manual al greutăţilor trebuie să primească instruirea sau formarea corespunzătoare;
  3. unde este posibil, se vor folosi echipamente tehnice corespunzătoare pentru transportul manual de greutăţi.
• C148 - Mediul de muncă (poluarea aerului, zgomotul şi vibraţiile)
  Data adoptării: 20.06.1977 
  Cele mai importante cerinţe:
  1. pe cât posibil, mediul de muncă trebuie ferit de pericol de vibraţii;
  2. dacă este necesar, angajatorul va asigura echipament individual de protecţie;
  3. toate persoanele în cauză trebuie să fie informate şi instruite în ceea ce priveşte reducerea riscurilor de vibraţii.
     
• C155 - Sănătatea şi securitatea la locul de muncă
  Data adoptării: 22.06.1981 
  Această convenţie obligă pe cei care dezvoltă politici şi pe angajatori să se asigure că locurile de muncă, echipamentele şi utilajele sunt sigure şi nu prezintă riscuri asupra sănătăţii.
• C167 - Sănătatea şi securitatea în construcţii
  Data adoptării: 20.06.1988
  Această convenţie se aplică numai lucrătorilor din construcţii. Aceasta cuprinde cerinţe privind dispozitivele de ridicare, utilajele de ancorare, echipamentele de transport, echipamentele cu deplasare la sol şi echipamente de manipulare a materialelor în sectorul construcţiilor.
• C184 - Sănătatea şi securitatea în agricultură
  Data adoptării: 21.06.2001
  Această convenţie se aplică numai lucrătorilor din agricultură. Aceasta cuprinde cerinţe privind fiabilitatea şi ergonomia utilajelor şi cerinţe privind manipularea şi transportarea materialelor din sectorul agricol.

Directive europene

• 89/391/CEE
  Această directivă cadru generală, privind măsuri pentru încurajarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, nu face referire directă la afecţiunile musculo-scheletice. Însă, aceasta obligă angajatorii să ia măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sub orice aspect al muncii acestora.
• 89/654/CEE
  Această directivă se referă la cerinţele minime de siguranţă şi sănătate pentru locurile de muncă aflate în utilizare în prezent şi locurile de muncă folosite pentru prima dată. Cerinţele privind libertatea de mişcare la locul de muncă prezintă interes pentru prevenirea afecţiunilor aparatului locomotor.
• 89/655/CEE - 89/656/CEE
  Directivele 89/655/CEE şi 89/656/CEE se referă la caracterul corespunzător al echipamentelor de muncă şi al echipamentului individual de protecţie, care afectează riscurile producerii afecţiunilor musculo-scheletice. Toate echipamentele personale de protecţie trebuie să ţină cont de cerinţele ergonomice şi starea de sănătate a lucrătorului, şi trebuie să fie pe măsura celui care o poartă după realizarea tuturor modificărilor necesare.
• 90/269/CEE
  Această directivă descrie obligaţiile angajatorilor privind manipularea manuală a greutăţilor atunci când există riscul afecţiunilor dorsolombare.
• 90/270/CEE
  Această directivă stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru lucrul la monitor, mediul şi interfaţa operator/calculator. Angajatorii trebuie să evalueze riscurile de securitate şi sănătate asociate cu locurile de muncă şi să ia toate măsurile necesare pentru remedierea acestora.
• 2003/88/CE
  Această directivă se referă la organizarea timpului de lucru. Factori precum munca repetată, monotonă şi oboseala pot determina creşterea riscului de producere a unor afecţiuni ale aparatului locomotor. Această directivă prevede cerinţe privind pauzele, odihna săptămânală, concediul anual, tura de noapte, lucrul în ture şi structuri de lucru.
• 98/37/CE
  Această directivă se referă la utilaje. La proiectarea utilajului, trebuie să se ţină seama de principiile ergonomice astfel încât disconfortul, oboseala şi solicitarea psihologică a operatorului să fie reduse la minim. Principiile ergonomice trebuie să se aplice, de asemenea, dispozitivelor de control, echipamentelor personale de protecţie şi scaunelor de maşină. Utilajele trebuie, de asemenea, să fie proiectate astfel încât să se reducă la minim riscurile asociate cu vibraţiile. Directiva cuprinde, de asemenea, informaţii importante privind protecţia împotriva pericolelor mecanice, precum riscul ruperii în timpul operaţiunii.
• 2002/44/CE
  Această directivă prevede limitele de expunere şi valorile vibraţiilor mână-braţ şi vibraţiilor întregului corp. Angajatorii trebuie să analizeze riscurile, să evite sau să reducă expunerea şi să-şi informeze şi să-şi instruiască lucrătorii în vederea minimalizării riscurilor asociate cu vibraţiile. Directiva prevede, de asemenea, cerinţe privind monitorizarea sănătăţii lucrătorilor.
• 2006/42/CE
  Această directivă se referă la utilaje, echipamente interşanjabile, elemente de securitate, accesorii de ancorare, lanţuri, funii şi plase, dispozitive de transmisie mecanice demontabile şi utilaje completate parţial. De asemenea, aceasta acoperă cerinţe esenţiale privind securitatea şi sănătatea în legătură cu proiectarea şi construcţia utilajului.

Standarde

Numai standardele cele mai relevante pentru afecţiunile musculo-scheletice sunt descrise mai amănunţit.

• EN 614: Securitatea maşinilor – Principii ergonomice de proiectare
  Acest standard de bază prevede regulile care se aplică în special în procesul de proiectare a maşinilor. Acesta prevede reguli ergonomice pentru proiectanţi luând în considerare sănătatea şi securitatea operatorului în toate domeniile de activitate ale acestora. Standardul cuprinde două părţi:
  1. EN 614-1: Securitatea maşinilor - Principii ergonomice de proiectare.
     Terminologie şi principii generale
     Acesta prevede reguli generale privind procesul proiectării, luând în considerare antropometria şi biomecanica, sistemele de acţionare, interacţiunile cu mediul de lucru fizic, zgomotul, vibraţiile, emisiile termice, iluminatul, materialele periculoase şi radiaţiile, precum şi interacţiunile din procesul muncii.
  2. EN 614-2: Securitatea maşinilor - Principii ergonomice de proiectare.
     Interacţiuni între proiectarea maşinilor şi a sarcinilor de muncă
     Acesta prevede regulile principale de integrare a ergonomiei în procesul proiectării Acesta descrie caracteristicile sarcinilor de muncă bine definite, metodele proiectării procesului de lucru şi analiza proiectului procesului de lucru.
• EN 1005: Securitatea maşinilor. Performanţa fizică umană
  Acest standard oferă informaţii detaliate cu privire la riscurile pe care le prezintă aparatul locomotor în legătură cu sarcinile de muncă şi mijloace de reducere a acestor riscuri. Standardul cuprinde cinci părţi: patru sunt deja aprobate, în timp ce unul este în curs de elaborare de către Comitetul Tehnic pentru "Ergonomie" CEN/CT 122.
1. EN 1005-1: Securitatea maşinilor. Performanţa fizică umană.
   Termeni şi definiţii
   Acesta conţine termeni şi definiţii, concepte de bază şi parametri pentru toate părţile din EN 1005. Aceşti termeni şi definiţii se referă la mişcarea membrelor în timpul lucrului, modalităţi de prindere, obiecte din atelierul de lucru, poziţia corpului, durata muncii şi recuperarea.
2. EN 1005-2: Securitatea maşinilor. Performanţa fizică umană.
   Manipularea manuală a maşinilor şi a părţilor componente ale maşinilor
   Acesta prevede recomandări ergonomice pentru proiectarea maşinilor şi a elementelor componente care implică manipularea manuală în medii private şi profesionale. Acesta se aplică în cazul manipulării manuale a maşinilor, a elementelor componente şi a obiectelor procesate de către maşina respectivă (intrare/ieşire) de 3 kg sau mai mult, care sunt purtate mai puţin de 2 m. Acesta prezintă metode de analizare a riscurilor în legătură cu manipularea manuală, prin utilizarea unui sistem tri-zonal. Acesta nu se referă la prinderea obiectelor (fără deplasare), împingere sau tragere a obiectelor, la maşinile purtate în mâini sau la manipularea în poziţia aşezat.
   
3. EN 1005-3: Securitatea maşinilor. Performanţa fizică umană. 
   Limite de forţe recomandate pentru utilizarea maşinilor
   Acesta asigură îndrumări pentru producătorii de maşini în vederea reducerii riscurilor asupra sănătăţii provocate de exercitarea unei forţe musculare. Standardul prevede metode de evaluare a capacităţii musculare la populaţia adultă. Forţa musculară este prevăzută atât când corpul se află în stare de repaus, cât şi atunci când se află în mişcare. Standardul prevede, de asemenea, o procedură pentru analizarea riscurilor suprasolicitării în timpul muncii, ceea ce poate determina afecţiuni ale aparatului locomotor.
4. EN-1005-4: Securitatea maşinilor. Performanţa fizică umană.
   Evaluarea poziţiilor de lucru şi a mişcărilor în relaţie cu maşinile
   Acesta oferă îndrumări pentru proiectarea maşinilor şi a componentelor de maşini, ajutând la analizarea şi controlul riscurilor asupra sănătăţii determinate de poziţia şi mişcările asociate cu maşina. Standardul prevede diferite tipuri şi unghiuri de înclinare a trunchiului, poziţia braţului superior, înclinarea gâtului şi răsucirea şi direcţia privirii. Poziţiile de lucru sunt clasificate ca acceptabile, acceptabile condiţionat şi inacceptabile, în funcţie de tipul lor şi de frecvenţa mişcării.
5. EN 1005-5: Securitatea maşinilor. Performanţa fizică umană.
   Analiza riscurilor pentru manipularea repetată
   Acesta prevede o metodă de analizare a riscurilor şi îndrumări privind reducerea riscurilor asupra sănătăţii provocate de manipularea repetată. Standardul permite determinarea riscurilor de afecţiuni ale aparatului locomotor, în special luând în considerare efectele sarcinilor repetate asupra membrelor superioare.
• EN ISO 9241: Prescripţii ergonomice pentru activitatea de birou desfăşurată prin intermediul videoterminalelor (VDT)
1. EN ISO 9241-4: Prescripţii ergonomice pentru activitatea de birou desfăşurată prin intermediul videoterminalelor (VDT). Cerinţe pentru tastaturi.
   Acest standard se aplică pentru modelele de tastaturi utilizate la birou şi prevede linii directoare privind proiectarea tastaturilor utilizate în sarcini specifice biroului, având în vedere limitele şi capacităţile utilizatorilor. Acesta se referă la aspecte de proiectare generală a tastaturii care poate afecta afecţiunile aparatului locomotor, precum înclinarea acesteia, profilul suprafeţei şi proprietăţile materialului şi totodată amplasarea tastaturii.
2. EN ISO 9241-5: Prescripţii ergonomice pentru activitatea de birou desfăşurată prin intermediul videoterminalelor (VDT). Amenajarea postului de muncă şi cerinţe pentru poziţiile de lucru
   Acest standard prevede principii ergonomice directoare care se aplică pentru cerinţele utilizatorului, model şi procurarea echipamentelor postului de lucru pentru birou folosind VDT. Acesta oferă informaţii generale cu privire la poziţia de lucru, la suprafeţele de susţinere, la scaunele de lucru şi amenajarea din spaţiul de lucru.
   
3. EN ISO 9241-9: Prescripţii ergonomice pentru activitatea de birou desfăşurată prin intermediul videoterminalelor (VDT). Cerinţe pentru dispozitivele de intrare, altele decât tastaturile.
   Acest standard prevede cerinţe şi recomandări pentru proiectarea dispozitivelor de intrare altele decât tastaturile. Acestea includ dispozitive de tip mouse, puck, joystick, trackball, tabletă şi overlay, ecrane touch-sensitive, styli şi indicatoare optice. Standardul se referă la solicitarea biomecanică având în vedere în mod deosebit poziţia (operarea fără devierea necorespunzătoare de la poziţia normală), efort (operarea fără efort excesiv) şi instruirea utilizatorului.
• EN 13921: Echipament individual de protecţie - Principii ergonomice
  Acest standard prevede îndrumări privind caracteristicile ergonomice generice ale echipamentelor individuale de protecţie (EIP). Acesta abordează în special principii privind caracteristicile antropometrice ale EIP şi interacţiunea biomecanică dintre EIP şi corpul uman.
• EN ISO 12100: Securitatea maşinilor. Concepte de bază, principii generale de proiectare
1. EN ISO 12100-1: Securitatea maşinilor. Concepte de bază, principii generale de proiectare. Terminologie de bază, metodologie
2. EN ISO 12100-2: Securitatea maşinilor. Concepte de bază, principii generale de proiectare. Principii tehnice
   Aceste standarde prezintă modul în care maşinile care nu sunt corespunzătoare pentru caracteristicile şi capacităţile umane pot determina afecţiuni fiziologice (ale aparatului locomotor), precum şi probleme psiho-fiziologice şi erori umane grave. Standardele cuprind îndrumări privind aspecte ergonomice precum evitarea poziţiilor neconfortabile, zgomotul, uşurinţa de folosire şi vibraţiile.

Reglementări naţionale privind afecţiunile musculo-scheletice

• Legea Securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006 - transpune Directiva cadru 89/391 şi oferă cadrul general pentru identificarea şi evaluarea riscurilor;
• HG. nr. 1091/16.08.2006, transpune Directiva 89/654, care acoperă cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă, incluzând spaţiile de lucru, iluminat, microclima şi posturile de lucru;
• HG. 1146/2006, transpune Directiva 89/655, care cuprinde cerinţe minime de securitate şi sănătate referitoare la echipamentul de muncă;
• HG. nr. 1048/09.08.2006, transpune Directiva 89/656, care cuprinde cerinţe minime de securitate şi sănătate referitoare la utilizarea echipamentul individual de protecţie;
• HG. nr. 1051/09.08.2006, transpune Directiva 89/656, care cuprinde cerinţe minime de securitate şi sănătate referitoare la identificarea şi prevenirea riscurilor cauzate de manipularea manuală a maselor;
• HG. nr. 1028/09.08.2006, transpune Directiva 90/270, care cuprinde cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru lucrul la echipamente cu ecran de vizualizare;
• HG. nr. 119/05.02.2004, transpune Directiva 98/37, care cuprinde cerinţe minime de securitate şi sănătate referitoare la maşini; şi
• HG. nr. 1876/22.12.2005, transpune Directiva 2002/44, care cuprinde cerinţe minime de securitate şi sănătate referitoare la identificarea şi prevenirea riscurilor cauzate de vibraţii.

Mai multe informaţii despre legislaţia naţională

HG. nr. 1051/09.08.2006, privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor, în cazul în care există în special riscul vătămării dorsolombare, se axează pe stabilirea de greutăţi maxime, făcând referire la munca repetată, poziţiile de lucru, modelele ergonomice ale echipamentelor de lucru şi pentru spaţii, şi necesitatea ca lucrătorii să alterneze activităţile şi să ia pauze atunci când simt nevoia. Angajatorii trebuie să analizeze legăturile dintre factorii de risc mecanici şi psihosociali pentru afecţiunile aparatului locomotor şi trebuie să asigure îndrumări cu privire la modul în care să dezvolte analize ale riscurilor în diferite situaţii.

HG. nr. 1028/09.08.2006, privind cerinţele minime de sănătate şi securitate pentru lucrul la echipamente cu ecran de vizualizare impun cerinţe de supraveghere a stării de sănătate (ochi si vedere, în general), însă nu se concentrează pe alte pericole asupra sănătăţii (în special afecţiuni musculo-scheletice).