Prevenirea afecţiunilor dorsolombare în sectorul medical
A. Cauzele posibile ale afecţiunilor dorsolombare
Afecţiunile dorsolombare sunt cauzate, în genera, de mai mulţi factori de risc.Aceşti factori de risc pot fi împărţiţi în trei categorii:
- factori individuali de risc:
- vârsta, sexul, constituţia, tabagismul, stilul de viaţă inactiv,...
- factori de solicitare fizică specifici sarcinii de muncă:
- transportarea şi manipularea manuală a maselor;
- mişcări frecvente ce implică aplecarea şi răsucirea trunchiului;
- poziţii statice prelungite;
- vibraţii ale întregului corp.
- factori psihologici şi organizaţionali
- constrângerile temporale în care se realizează sarcina de muncă, lipsa de autonomie a muncii, lipsa de suport din partea colegilor şi a şefilor, lipsa de cooperare, de recunoaştere şi insatisfacţia muncii.
Cum cauzează aceşti factori de risc afecţiuni dorsolombare şi în ce măsură se manifestă aceşti factori în sectorul medical? Pentru a răspunde la aceste întrebări este necesar să se cunoască mai multe despre coloana vertebrală.
B. Caracteristicile coloanei vertebrale
a. Componentele coloanei vertebrale
Coloana constă din 33 de vertebre şi 24 de discuri intervertebrale. Soliditatea coloanei, asigurată de vertebre, precum şi mobilitatea acesteia, oferită de discurile intervertebrale, sunt întărite de acţiunile muşchilor şi ligamentelor. Măduva spinării şi rădăcinile nervoase, protejate printr-un canal în centrul fiecărei vertebre (canalul vertebral), transportă informaţii spre şi dinspre creier. Discurile intervertebrale au rol în absorbţia şocurilor şi o contribuţie majoră la mobilitatea coloanei vertebrale.
b. Caracteristicile discurilor vertebrale
- Prezenţa a foarte puţine celule nervoase , deci discurile nu sunt susceptibile de deteriorare în prima fază
- Absenţa vaselor sanguine, hrănirea şi eliminarea toxinelor din disc sunt dependente de mişcare (discul se comportă ca un burete).
C. Exemple de factori de risc care generează AMS:
1. Sarcini repetitive prelungite
Poziţia în picioare (ortostatică) reprezintă poziţia de referinţă. În această poziţie, discurile şi ligamentele suferă presiunea şi tensiunea cea mai scăzută şi mai uniform distribuită. Mişcările şi poziţiile enumerate mai jos pot fi periculoase pentru spate:
– în special pentru ultimele discuri din zona lombară – dacă sunt repetate frecvent şi menţinute pe durate îndelungate.
- Aplecarea în faţă, cu braţele în jos, cu spatele rotunjit
Repetarea excesivă a acestor mişcări poate duce la leziuni ale ligamentelor şi ale discurilor din următoarele cauze:
- arcuirea nenaturală a spatelui (spatele rotunjit)
- presiunea pe partea din faţă a discului
- întinderea ligamentelor posterioare şi a părţii posterioare a discului
- creşterea presiunii asupra discului (efectul de pârghie).
- Răsucirea trunchiului (întoarcerea laterală) în timpul aplecării în faţă
Această poziţie este cea mai solicitantă pentru spate. Ea produce, de asemenea, următoarele efecte asupra coloanei vertebrale şi în special asupra discurilor:
- arcuirea nenaturală a spatelui (spatele rotunjit)
- comprimarea părţii frontale şi laterale a discului
- întinderea părţii posterioare şi laterale a discului (aceste părţi fiind cele mai vulnerabile)
- ruperea fibrelor inelului
- creşterea presiunii asupra discului (efectul de pârghie).
- Prinderea greutăţii în timpul aplecării spre spate
Această poziţie are următoarele efecte:
- curbare excesivă a spatelui
- comprimarea părţii posterioare a discului şi a articulaţiilor posterioare
- sporirea presiunii asupra discului (efectul de pârghie).
- Statul prelungit în poziţie „aşezat”
Statul prelungit în poziţie aşezat îngreunează hrănirea discurilor.
- Poziţii „în genunchi” sau „ghemuit” prelungite
Aceste poziţii sunt periculoase pentru încheieturi şi obositoare pentru muşchi şi pentru inimă. Când îndoiţi genunchii pentru a apuca o greutate de jos, unghiul nu trebuie să depăşească 90o.
2. Caracteristicile masei
- Greutatea masei
Greutatea masei constituie principala sursă de suprasolicitare fizică. Masele de 25 kg (manipulate de bărbaţi) şi 15 kg (manipulate de femei) sunt considerate a fi cele maxime permise, dacă sunt ridicate în poziţie corectă, pe o suprafaţă plană. Alte caracteristici în sectorul medical:
Caracteristici legate de manipularea unei sarcini inerte Caracteristici legate de modul în care este transportat pacientul - Instabilitatea sarcinii - Agitaţia pacientului - o greutate aparent fără legătură cu volumul său - lipsa cooperării pacientului - distribuţia inegală a greutăţii - dificultatea de a estima greutatea pacientului - dificultatea apucării/prinderii (în absenţa dispozitivelor) - posibile puncte de prindere reduse - suprafaţă ascuţită, alunecoasă sau murdară
- Distanţa de prindere
Transportarea unei mase sau unui pacient creşte presiunea exercitată asupra discului intervertebral. Presiunea asupra bazei coloanei vertebrale depinde de distanţa dintre sarcină şi trunchi în momentul prinderii (principiul "pârghiei"): cu cât este mai mare distanţa până la sarcină, cu atât mai mult se apleacă trunchiul în faţă, forţa de ridicare necesară este mai mare şi presiunea (solicitarea) creşte.
3. Lipsa activităţii fizice
Mişcarea are un rol vital în sănătatea coloanei vertebrale ştiut fiind faptul că hrănirea discurilor intervertebrale este legată de modificările poziţiei. Mai mult, o condiţie fizică bună (musculatură tonifiată, flexibilă...) uşurează mişcările care protejează spatele.
4. Stresul
Angajaţii fac adesea referire la legătura dintre stres şi durerea de spate. Studiile ştiinţifice afirmă şi ele că riscul instalării durerilor cronice de spate creşte substanţial dacă persoana se confruntă cu situaţii stresante, în special cu o muncă lipsită de satisfacţii. Stresul poate avea numeroase efecte fizice şi psihice. Unul dintre principalele efecte este încordarea muşchilor. Dacă muşchii spatelui se contractă şi rămân astfel, presiunea asupra discurilor intervertebrale creşte, cu efect negativ asupra condiţiei acestora.
D. Soluţii de prevenire a AMS în sectorul medical
Implementarea unei politici pentru prevenirea afecţiunilor dorsolombare se poate împărţi în trei faze principale: identificarea şi evaluarea riscurilor, căutarea de soluţii şi aplicarea măsurilor preventive specificate.
| Ce? | Cum? | |
| Faza I: Identificarea şi evaluarea riscurilor |
Evitarea manipulărilor manuale | - observarea locurilor de muncă şi a sarcinilor de muncă – colectarea de informaţii de la angajaţi, conducere, serviciul de SSM - analiza accidentelor de muncă - analiza rezultatelor |
| Faza a II-a: Căutarea soluţiilor |
Pe baza rezultatelor obţinute în prima fază, se aleg măsurile de prevenire adecvate pentru îmbunătăţirea situaţiei | - există măsuri de prevenire deja implementate? - alegerea celei mai adecvate soluţii respectând ordinea de prioritate a măsurilor de prevenire: 1. Eliminarea riscurilor 2. Înlocuirea situaţiilor periculoase cu altele mai puţin periculoase 3. Combaterea riscurilor la sursă |
| Faza a III-a: Implementarea soluţiei |
Se aplică soluţia şi se monitorizează evoluţia situaţiei | - implementarea măsurilor şi
organizarea paşilor ulteriori
(informarea, instruirea şi,
pregătirea lucrătorilor) - asigurarea că soluţia implementată a avut efectele dorite şi că nu au apărut riscuri noi) - în cazul în care sarcina de muncă se modifică, se face o nouă evaluare a riscurilor (se repetă prima fază etc.) |
E. Selecţionarea măsurilor de prevenire
Următorul tabel conţine un rezumat al posibilelor măsuri de prevenire:
| Tipul măsurii de prevenire | De ce | Cum |
| Eliminarea riscului | Evitarea manipulării manuale | Mecanizarea sau automatizarea completă |
| Reducerea riscului | Utilizarea dispozitivelor mecanice de ridicare | Folosirea unui lift, a unui sistem de susţinere a greutăţii corpului |
| Modificarea înălţimii | Pat, vană etc. | |
| Utilizarea dispozitivelor pentru transferul pacienţilor | Folii glisante, scânduri de transfer, discuri de rotire, benzi de transfer etc. | |
| Îmbunătăţirea stocării sarcinii | Sarcinile cu greutate mare sau frecvent folosite se vor depozita la nivelul mijlocului | |
| Îmbunătăţirea accesibilităţii | Ascensor | |
| Măsuri organizatorice | Planificarea muncii, alternarea activităţilor, o mai bună distribuire a sarcinilor... |
Eliminarea riscului
Una dintre cele mai eficace abordări preventive este eliminarea riscurilor prin evitarea expunerii directe a angajaţilor la risc, respectiv evitarea manipulărilor manuale. Măsurile de prevenire implică mecanizarea sau automatizarea completă a activităţii de manipulare. Manipularea pacienţilor în mediul spitalicesc face ca această abordare să fie dificil de implementat. Este, de asemenea, absolut necesar a se lua în calcul demnitatea pacientului. Numărul operaţiilor de transfer pacienţi (pat-scaun, pat-targă, pat-vană,...) afectează factorii de risc de afecţiuni dorsolombare în principal datorită greutăţii pacienţilor, poziţiilor în care trebuie realizată manipularea etc. Se poate evita manipularea manuală riscantă prin utilizarea unor sisteme de susţinere a greutăţii corpului (ascensor sau balustrade de transfer).
Reducerea riscului
- Măsuri tehnice
Dispozitive mecanice de tipul paturilor cu înălţime reglabilă, a scândurilor de transfer, a cărucioarelor,... uşurează operaţia de manipulare. Ele permit reducerea – sau chiar eliminarea – riscurilor asociate manipulării.
(1) Modificarea înălţimii
- Paturile şi vanele cu înălţime reglabilă
Dispozitivele de acest tip permit personalului medical să evite poziţiile ce pot cauza dureri de spate, în special aplecările în faţă. Ele uşurează, de asemenea, manipularea în timpul transferului pacienţilor.
- Modificarea înălţimii suprafeţei de lucru în funcţie de tipul de activitate
Pentru a evita poziţiile care ar putea cauza dureri de spate, cum ar fi aplecarea în faţă sau aplecarea/rotirea trunchiului, este necesară modificarea înălţimii suprafeţei de lucru în funcţie de tipul activităţii desfăşurate.(2) Uşurarea sarcinilor de transport şi deplasare a pacienţilor
Majoritatea problemelor de spate cu care se confruntă angajaţii din sectorul medical apar atunci când aceştia sprijină sau ridică un pacient pentru a-l transfera de la o locaţie la alta (pat-pat, pat-scaun,...)
Există însă măsuri tehnice care uşurează deplasarea pacienţilor. Exemple:
- Foliile glisante
Aceste folii, confecţionate din material solid cu coeficient de frecare redus, permit ridicarea, mutarea sau pur şi simplu repoziţionarea pacienţilor imobilizaţi la pat prin mişcări de alunecare în locul celor de ridicare.
- Scândurile de transfer
Aceste scânduri, acoperite cu material glisant sau fabricate dintr-un asemenea material, permit transferul pacienţilor de pe un pat pe altul, de pe un pat pe un scaun sau pe un scaun cu rotile prin mişcări de alunecare în locul celor de ridicare.
- Suporturi rotative
Aceste instrumente tehnice ajută la ridicare şi deplasarea pacienţilor, permiţând o mişcare cât mai independentă cu putinţă.
- Discul de rotire
Transferul pacienţilor de pe un pat pe un scaun sau pe un scaun cu rotile necesită adesea efort din partea pacientului. Acest tip de dispozitiv uşurează deplasarea persoanei, luând în acelaşi timp în calcul capacităţile sale fizice şi reducând efortul necesar pentru sprijinirea sa.
Există discuri similare care uşurează ieşirea dintr-un vehicul.(3) Sporirea accesibilităţii
- Ascensor tip scaun cu rotile
În locaţii de altă natură decât cele spitaliceşti, accesul la etajele superioare este adesea posibil doar pe scări, parţial datorită faptului că ascensoarele sunt prea înguste. Ascensoarele pentru scări permit persoanelor aflate în scaune cu rotile să folosească scările.
- Scaune reglabile
Prezenţa cotierelor îngreunează adesea aşezarea persoanelor şi obligă personalul medical să facă operaţii incomode de manipulare manuală. Un scaun cu cotiere ce pot fi coborâte este deosebit de util dacă este folosit împreună cu o scândură de transfer.(4) Îmbunătăţirea stocării sarcinii
O distribuţie echilibrată a sarcinilor în zonele de stocare previne suprasolicitarea coloanei vertebrale şi facilitează accesul la zonele de stocare. - Măsuri organizatorice
Planificarea activităţii, alternarea sarcinilor şi o mai bună distribuţie a sarcinilor constituie măsuri organizatorice ce permit reducerea riscurilor.
Reamenajarea şi modificarea locului de muncă, cunoscute şi sub numele de "ergonomie", se referă la schimbările aduse mobilierului, materialelor şi modului în care este organizată activitatea. Aceste modificări nu sunt întotdeauna uşor de implementat. De exemplu, în contextul îngrijirii la domiciliu, condiţiile de muncă pe care le întâmpină persoanele ce oferă îngrijirea depind în mare măsură de instalaţiile şi echipamentele care se află deja în locuinţă, precum şi de disponibilitatea şi/sau posibilităţile materiale ale beneficiarilor. De aceea este important pentru persoana care oferă serviciul medical să aibă grijă de sine, să fie atentă la mişcările pe care le face şi să adopte poziţii care nu dăunează spatelui. Tot astfel, angajatorii pot oferi angajaţilor şansa de a face exerciţii fizice la locul de muncă sau îi pot încuraja să facă sport în afara locului de muncă (prin suportarea unei părţi a costurilor legate de activităţile sportive,...) Angajatorii pot, de asemenea, să îşi încurajeze angajaţii să folosească bicicleta sau să se deplaseze pe jos până la serviciu.
Sinteză
Etapele procesului de prevenire a riscurilor de AMS dorsolombare:
- Identificarea şi evaluarea riscurilor
Pentru aceasta, este necesar să se analizeze:
- sarcina de muncă (ce anume face un angajat la locul de muncă?)
- metodele de lucru (cum îşi îndeplinesc angajaţii sarcinile primite?)
- riscurile, cauzele şi efectele acestora (ce poate conduce la accidente de muncă sau boli profesionale?) - Eliminarea sau reducerea riscului
- Reducerea la minim a activităţilor de manipulare manuală
- Punerea la dispoziţie a instrumentelor mecanice şi a soluţiilor ergonomice - Gestionarea riscurilor care nu pot fi eliminate sau reduse corespunzător
- Informarea angajaţilor şi a reprezentanţilor acestora cu privire la riscuri
- Pregătirea angajaţilor, pentru a avea certitudinea că sunt protejaţi mai bine
- Modificarea modului de organizare a lucrului în aşa fel încât să se reducă durata şi/sau intensitatea expunerii angajaţilor la riscuri
- Prevenirea altor factori de risc care pot acţiona combinat (cum ar fi stresul)
- Evaluarea sănătăţii angajaţilor
- Revizuirea evaluării riscurilor în cazul unor modificări ale sistemului de muncă.
